…azi nu cumpar niciun drog – mai postez ceva pe blog
Icoana RSS Icoana Index
  • Bicicleta în Montréal – un mijloc de …comunicare?

    Adaugat pe 15 06, 2009 Admin Comenteaza!

    În acest post as vrea să împărtășesc cu voi experiența mea de participare ca benevol în cadrul festivalului anual „Féria du vélo de Montréal”, desfășurat în perioada 31 mai – 7 iunie 2009.

    „Féria du vélo de Montréal” este unul dintre cele mai remarcabile evenimente din oraș cu o participare masivă a populației, inclusiv a numeroșilor turiști, care vin doar pentru a fi o părticică din această sărbătoare. Anul 2009 mai este deosebit și prin faptul că reprezintă a 25-a aniversare a evenimentului, prima fiind respectiv în 1984.

    Pentru mine este al doilea an de participare la acest festival-paradă unde eu vin cu o deosebită plăcere și voință căci este o reunire a bunului simț, o manifestare a spiritului de echipă și de susținere reciprocă.

    De la bun început as vrea sa fac o deviere pentru a va crea o viziune generală despre bicicleta în Québec:

    Ciclismul este foarte dezvoltat atât în toata provincia Québec cât și în orașul Montréal. Acest lucru se datorează faptului ca întreaga provincie dar și metropola sunt zone cu interes turistic deosebit. Totodată, invazia masivă a imigranților, în special din țări suprapopulate cum ar fi China sau India, are un impact favorabil asupra dezvoltării acestui mijloc de transport. Mai citisem încă undeva că populația de aici are o conștiință ecologică peste media generală, deci iarăși se promovează mijloacele „curate” din punct de vedere ecologic.

    Încă din 1967 a fost creată asociația Vélo-Québec, care se ocupă foarte intens de promovarea acestui mijloc de transport prin publicitate, inițiative civice și mai ales formarea și instruirea utilizatorilor bicicletei. În Montréal, prin decizia Consiliului Municipal, acest mijloc de transport a căpătat forme legale și primăriile de sector au fost impuse sa creeze condiții favorabile pentru circulația bicicletelor. Ca rezultat al acestor activități este crearea și menținerea în provincia Québec a celei mai lungi piste ciclabile din America de Nord – 4300km marcate și deservite cu rigoare anual. Campionul inovațiilor în acest domeniu este orașul Montréal, în care până în prezent au fost amenajate peste 150km de piste ciclabile, date în exploatare peste 350 suporturi de parcare, care conțin peste 1000 locuri pentru biciclete și încă 2000 locuri de parcare în fața diferitelor instituții de învățământ, administrație publică, biblioteci și săli de concerte.

    În Montréal recent a fost dat în exploatare sistemul de transport public bazat pe bicicletă – denumit BIXI; Denumirea vine din abrevierea cuvintelor „Bicicletă-Taxi”. Toată lumea a rămas plăcut surprinsă de avantajele acestui mijloc de transport. Oricine poate închiria o bicicletă într-un loc de parcare amenajat special – iar când ajunge la punctul sau de destinație lăsa bicicleta într-o altă parcare din apropiere.
    Asa arata o parcare BIXIBiciclete disponibile tuturorTotul se plateste cu o carte de credit

    Interesant este ca primele 30min nu se taxează doar ca trebuie sa deții o carte de credit validă pentru a putea debloca și apoi bloca bicicleta la locul de parcare.

    Dar, să revenim la festival;

    Iată ca m-am înscris și eu ca benevol, cum am mai făcut-o anul trecut, și așteptam ziua de 5 iunie, pentru care este programat unul din evenimentele festivalului – Turul de Noapte. Acest tur este un parcurs de vreo 20km pe străzile orașului, care se blochează în prealabil cu ajutorul activ a poliției, precum și a unei armate de benevoli, din care făceam parte și eu. Activitatea este organizata de aceeași Vélo-Québec și fără participarea benevolilor nu cred că ar fi posibilă. Pentru 2009 – numarul participantilor a fost estimat undeva la 12000 persoane.

    Deci pe 5 iunie, după ce am venit de la servici, mi-am strâns puținele lucruri necesare și am plecat spre punctul de reunire a benevolilor – asemenea puncte au fost uniform organizate pe întregul parcurs și fiecare se prezenta la o adresă anumită în funcție de numărul echipei, atribuit în prealabil de organizatori.

    Când mă apropiam de locul destinației începusem sa aud muzică și zgomot de mulțime. Odată ajuns pe loc am văzut ca în afară de benevoli, mai sunt și mulți participanți la Turul de noapte – persoane care se înscriu și plătesc o taxa de participare și care, de fapt sunt „clienții” noștri pentru care noi trebuie sa „lucrăm”.
    Aici se inregistrau participantii

    Punctul meu de reunire se afla în subsolul unei biserici care fusese oferită de către parohie fără a incasa plați sau alte beneficii.
    Punctul meu de reunire

    Am coborât în subsol, unde erau organizate mese individuale pentru fiecare echipă la care șeful iți dădea foaia cu indicații și harta locului unde ar trebui sa activezi.
    Masa echipei meleToata lumea se pregateste

    Pe lângă toate hârtiile și indicațiile – fiecărui benevol i-a fost oferit un maieu uniform și un săculeț cu hrană, care conținea tot ce trebuie pentru a te menține în formă în următoarele 7-8 ore.
    Saculetul cu hrana...si continutul sau

    La ieșire din subsol am hotărât sa fac și eu câteva curse prin curtea bisericii. Pentru a contribui la buna desfășurare a evenimentului a venit foarte multă lume. Unii glumeau intre ei, alții rumegau ultimele rămășite din săculețul fermecat, ceilalți își verificau bicicletele înainte de pornire. Mai erau și câteva echipe de mecanici și distribuitori de lapte și apă rece. Ultimii aveau niște remorce atașate de biciclete și se observa că fiecare din ei posedă o experiență bună.
    Benevolii in asteptareCei "specializati"

    În sfârșit, nu am ratat nici eu ocazia sa ma familiarizez cu faimosul BIXI.
    Langa BIXI

    Din prima privire am accentuat calitatea și soliditatea bicicletei, puse la dispoziție.
    O privire detaliata

    În general, construcția bicicletei este lejeră și ofera mult comfort. Ghidonul este foarte comod și bine poziționat. Am mai remarcat și un selector de viteze cu 3 poziții – care după părerea mea sunt suficiente pentru o deplasare prin oraș. Toate elementele, ce pot prezenta interes pentru vandali, au fost bine protejate și acoperite. Frânele au o concepție cu totul diferită de ceea, ce vedem la bicicletele obișnuite și asta, la fel pentru a evita vandalismul. Șaua se ajustează foarte ușor și rapid la particularitățile fiecărui utilizator. Din păcate nu am avut timp sa încerc acest „cal” în acțiune, dar cred totuși ca municipalitatea a făcut o treabă bună cu acest mijloc de transport.

    Iată că în așteptarea șefului de echipă am văzut cum se pregătesc și participanții la cursă, asta deoarece punctul nostru de reunire era foarte aproape de începutul traseului și multe persoane au decis să înceapă turul anume din această intersecție. Fiecare participant plătește o sumă de vreo 40-60$ pentru participare și aceasta asigură pentru ei asistenta tehnică, asigurarea medicală și suportul imediat în caz de accident sau pană.
    Participantii

    Țin să vă spun ca benevolii exercita funcții diferite în timpul cursei: cei ca și mine participă la securitate și ajută la blocarea străzilor adiacente, alții merg în fluxul bicicliștilor și asigură fluiditatea acestuia, mai sunt și mecanici, care veghează asupra celor căzuți în pană și le repară bicicletele. Mai sunt și distribuitori de lapte și apă rece, care merg împreună cu toții și oferă aceste produse celor însetați. Totodată, sunt organizate și puncte de abandon, unde stau autobuze speciale pentru persoane, care din cauza oboselii fizice sau a problemelor mecanice renunță la cursă.

    Intre timp a venit și „capul” nostru de echipă și am pornit cu toții spre zona de dislocație, unde aveam fiecare câte una sau două intersecții în grija noastră.
    Seful si echipaUltimele pregatiriAm plecat

    Chiar înainte de pornire s-a produs și un mic accident; a sărit lanțul la bicicleta unei domnișoare din echipa noastră. Nu am putut sa reparăm acest defect căci se blocase lanțul rău de tot și toată echipa era grăbită sa ajungă la locul de destinație căci se apropia ora de închidere a străzilor adiacente.

    După o cursă scurtă de vreo 2km am ajuns la locul meu de destinație și șeful echipei îmi reamintește pe scurt sarcinile. Pentru mine ora de închidere a străzilor adiacente era 19:45 – până atunci puteam sa ma familiarizez cu cele din jur. Am găsit și balizele rutiere, care fusese puse exact la locul indicat pe plan și puteam aștepta ora de închidere a străzii.

    În capătul stradelei am văzut și un polițist, care făcea același lucru ca și mine doar ca era îmbrăcat în uniformă și mai scria tichete de contravenție adresate conducătorilor automobilelor staționate neregulamentar.
    Locul meu de "lucru""partenerul"

    La ora convenită aranjez balizele și încep să „veghez” asupra traficului pentru a nu admite circulație de automobile spre strada principală.
    Totul este gataChiar si vis-a-visIarasi "postul" meu

    Observasem încă din primele clipe două mașini, care erau parcate în zona turului de noapte – fapt interzis de indicatoarele rutiere temporare – instalate cu vreo 3 zile înaintea evenimentului. Știam eu încă demult ca nu sunt tolerate asemenea „gesturi” inconștiente și iată ca după scurt timp a venit o mașină specială de remorcare și le-a dus undeva.
    Remorcarea fara glume

    Intre timp bulevardul pe care trebuia sa treacă fluxul de biciclete s-a făcut pustiu și câțiva puștani pe patine cu roți profitau din plin de o „pistă” de curse – la care de obicei nu poți avea acces. O pantă, care le permitea sa dezvolte viteză, făcea distracția încă mai atrăgătoare.
    De acolo vin participantiiCe mai distractietot baietii astea

    Dacă privești cu atenție între brazii din față – se vede piscul Mont-Royal-ului, care a dat denumire orașului.
    Muntele

    La un anumit moment m-am pomenit cu o mulțime de cicliști, care stăteau pe stradela adiacentă și așteptau venirea fluxului principal.
    "suporterii"

    Am intrat în discuție cu ei și mi-au spus că au ales acest loc sa intre în cursă deoarece la începutul ei este un „infern”: adică sunt foarte mulți participanți și toți se înghesuie la intrare.

    Au decis sa vina aici pentru a prinde participanții și a se include în coloana fără dificultăți, mai ales că astfel ocolesc acea pantă dificilă. Printre ei era un domn, cu ceva maniere de aristocrat și un chip asemănător cu Sherlock Holmes cu mustăți și barbă. Acestea, într-un colț de gură, chiar erau galbene de fum de țigară sau poate chiar de pipă. Am discutat mai mult cu „Holmes” și mi-a spus ca este al treilea an de când participă la acest eveniment dar iată ca în această primăvară a fost internat în spital cu insuficiență cardiacă și a așteptat până în ultimul moment permisiunea medicilor să participe la cursă.

    În spatele meu – un formidabil apus de soare. Am profitat și eu de strada pustie și am făcut câteva experiențe fotografice, atât cât mi-a permis aparatul meu de amator.
    Sunset1Sunset2Sunset3Sunset4

    Mai aproape de ora 20:30 apar primii participanți la cursă. Lumea, care este pe biciclete, are dispoziție extraordinară: unii zâmbesc, alții cânta ceilalți fluiera din diferite horne, sirene etc. Cum am mai spus, eu ma aflam într-un vârf de pantă și toți ajungeau lângă mine un pic obosiți după efort fizic susținut, dar în același timp și extrem de bucuroși de propria victorie asupra acelei pante, care era destul de abruptă.
    Toti zambesc si respira adanc

    A venit un moment când fluxul de participanti era relativ rar și toți „suporterii” mei, inclusiv si „Sherlock Holmes” s-au unit cu mulțimea lăsându-mă singur la „postul” meu de lucru.

    Într-o clipa am văzut doi copilași pe biciclete, care erau însoțiți de părintii săi. Ce miracol, copilașii cred ca aveau vreo 4-5 ani și deja mergeau cu biciclete pe două roti absolut autonom doar ca părintii erau mereu alături, formând o zona de protecție în jurul lor. Sa vedeți ca acei doi ingerași au „învins” panta și odată ajunși în vârful ei, mergeau atât de rapid de parca ii împingea cineva din spate.

    Chiar din primul an, de când particip la acest festival, am observat că participanții își găsesc în el nu doar o simplă ocazie de a parcurge o distanță împreună, dar și o ocazie de exprimare autentică. Zic asta deoarece vad foarte mulți participanți, care sunt deghizați în diferite personaje, atât omnicunoscute cât și originale.

    Alții, își îndreaptă eforturile spre „calul” său și fac din el o feerie de lumini sau de sunete. Se mai vine și cu niște biciclete bizare, care în mod normal nu pot fi văzute pe străzi.
    Deghizat cu lumini

    Intre timp a venit întunericul, lumina felinarelor de pe strada a început sa scoată la iveala ceva, ce nu exista în timpul zilei și totul din jurul meu a început sa piardă liniile reale. Coloana de participanți ce se asemăna cu un râu de stele, coborâte pe pământ; luna, atât de mare, plină și acoperita cu un fel de brumă, parca veneau dintr-un desen animat despre elfi, magie și gnomi.
    Totul devine irealSi parca... magic

    Nu știu ce mi-a dat acea senzație: poate micuțele lumini, puse pe biciclete de către participanți, poate urechile mari de iepure, purtate de alții în vârful caștii de securitate dar m-am lăsat dus de valul imaginației și parcă am retrăit într-o singură clipă toate poveștile roze, dulci și mirositoare, auzite sau citite de mine vreo dată.

    Am fost adus la realitate de o bunicuță pe bicicletă, care mi-a arătat un mic accident ce avuse loc în mijlocul fluxului ciclist. Deoarece în obligațiile mele de benevol, intra ajutorul și scoaterea din trafic a celor accidentați, am plecat rapid spre destinația indicată.

    Evenimentul s-a epuizat rapid, după ce a mai venit un alt benevol, care se ocupa de reparații mecanice – el a restabilit bicicleta și „clientul” a plecat mai departe să se bucure de cursa colectivă.

    Pe la ora 10:30 numărul participanților a scăzut considerabil și eu începusem deja să aștept echipa de încheiere a cursei, însoțită de autobuzele de abandon. Echipa de încheiere reprezintă un grup de cicliști, care poartă în spatele bicicletelor niște mături, la fel înfrumusețate cu imaginație bogată. Aceste maturi simbolizează un fel de „colectare a rămășitelor” de pe urma fluxului ciclist.

    În mod obligatoriu după trecerea acestei echipe vine o altă, formată din polițiști pe motociclete, care ne permite sa deschidem străzile și sa depozitam balizele la locul inițial pentru a fi preluate de mașini speciale.
    Iata si sfarsitul

    Astfel, cu o deosebita satisfacție dar și cu un mic regret în inimă îmi finalizez sarcinile mele de benevol apoi plec de la locul evenimentului, sperând sa revin și la anul pentru a mă bucura împreună cu toții de frumosul eveniment. As putea sa urmez coloana de participanți cum am făcut-o anul trecut la sau cum o fac și alții benevoli însa nu am răbdare sa revin acasă sa-mi vad micuții mei feciorași, care deja dorm și poate visează vreo poveste din cele văzute de mine.

    Finalizând acest capitol a lunei iunie 2009 din frumosul oraș Montréal nu-mi rămâne decât să ma pregătesc de impresionanta croazieră pe râul Saint-Laurent, pregătită de către asociația Velo-Québec in semn de mulțămire pentru toți benevolii, care au participat la evenimente. Știu ca va fi multa muzica live, dansuri, mâncare și dispoziție minunată.

    Montréal, 6 iunie 2009

    Comentariile sunt inchise.