ANTIOXIDANTI. De ce ar fi atat de utili corpului nostru…?

De mult imi pun intrebarea de ce se face atata publicitate diferitor bauturi si mancaruri care contin antioxidanti. Ce fel de substante sunt si in ce consta folosul lor pentru corpul nostru uman.
Am cerut explicatia de la diferite persoane care sunt in domeniul medicinei a stiintei etc. insa nu mi-a dat nimeni o versiune pe inteles.

Iata ca tinand in mana cartea “Studiul China” de Colin Campbell am gasit o explicatie aproape perfecta si foarte “vizuala” despre totul ce priveste antioxidantii;

Deci iata extrasul paginilor 136-138 din carte:

“…Una din caracteristicile cele mai evidente ale plantelor este marea lor varietate de culori vii. Daca urmariti felul cum arata alimentele, este greu sa gasiti altceva mai frumos decât un platou cu fructe si legume. Culorile rosu, verde, galben, mov si portocaliu ale alimentelor vegetale sunt ispititoare si foarte sanatoase. Aceasta legatura intre alimentele de origine vegetala atât de frumos colorate si exceptionalele lor beneficii pentru sanatate a fost adesea scoasa în evidenta. înseamna ca în spatele acestei legaturi între culoare si sanatate exista o realitate frumoasa, solida din punct de vedere stiintific.

Culorile fructelor si legumelor provin de la o mare varietate de compusi chimici numiti antioxidanti. Aceste substante chimice se gasesc aproape exclusiv in plante. în alimentele de origine animala sunt prezente doar în masura în care animalele le consuma si le depoziteaza în mici cantitati în tesuturile lor.

Plantele vii ilustreaza frumusetea naturii, atât în ce priveste culoarea, cât si chimia. Ele preiau energia de la soare si o transforma în viata prin procesul fotosintezei. în cadrul acestui proces, energia solara este mai întâi transformata în glucide simple, iar apoi în hidrati de carbon mai complecsi, grasimi si proteine.

Acest proces complex are loc printr-o activitate destul de puternica în interiorul plantei si totul se desfasoara prin schimbul de electroni dintre molecule. Electronii constituie mediul de transfer al energiei. Locul în care are loc fotosinteza seamana un pic cu un reactor nuclear. Electronii care zumzaie în planta, care transforma energia soarelui în energie chimica trebuie tratati cu mare atentie. Daca se îndeparteaza de la locurile lor în acest proces, ei pot crea radicali liberi, care pot produce dezastru în planta. Ar fi ca si când partea principala a unui reactor nuclear ar avea scurgeri de materiale radioactive (radicali liberi) care pot fi foarte periculosi pentru zonele învecinate.

Asadar, în ce fel administreaza planta aceste reactii complexe si cum se protejeaza împotriva electronilor hoinari si a radicalilor liberi? Ea ridica un scut împrejurul reactiilor potential periculoase, care absoarbe aceste substante puternic reactive. Scutul acesta este alcatuit din antioxidanti care intercepteaza si evacueaza electronii, care ar putea altfel sa se abata de la drumul lor normal. Antioxidantii sunt de obicei colorati, deoarece aceeasi proprietate chimica ce absoarbe excesul de electroni creeaza, de asemenea, si culori vizibile. Unii dintre acesti antioxidanti sunt numiti carotenoizi, si acestia sunt în numar de sute. în ce priveste culoarea, ei variaza de la culoarea galbena a beta-carotenului (dovleac), la rosul licopenului (tomate) pâna la culoarea portocalie a celor cu nume ciudat – critoxantine (portocale). Alti antioxidanti pot fi incolori si acestia cuprind substante chimice cum este acidul ascorbic (vitamina C) si vitamina E, care actioneaza ca antioxidanti în alte parti ale plantei ce trebuie protejate de pericolul electronilor greu de stapânit.

Ceea ce face ca acest proces sa fie semnificativ pentru noi, fiintele vii, este faptul ca suntem producatori de mici cantitati de radicali liberi pe parcursul vietii noastre. Simpla expunere la soare, la anumiti poluanti industriali si aporturi dezechilibrate de nutrienti creeaza cadrul pentru o afectare nedorita produsa de radicalii liberi. Radicalii liberi sunt periculosi. Ei pot face ca testurile noastre sa devina rigide, iar functionarea lor sa fie limitata. Seamana un pic cu îmbatrânirea, când corpurile noastre scârtâie si întepenesc. în mare cam aceasta e îmbatrânirea. Aceasta afectare necontrolata, produsa prin radicalii liberi, face, de asemenea, parte din procesul care da nastere la cataracte, rigidizarea arterelor, cancere, emfizem, artrita si multe alte boli care exista la vârsta înaintata.

Însa iata surpriza neasteptata: noi nu construim în mod natural scuturi care sa ne protejeze împotriva radicalilor liberi. Cum nu suntem plante, nu desfasuram fotosinteza si de aceea nu ne producem nici unul din proprii antioxidanti. Din fericire, antioxidantii din plante lucreaza în corpurile noastre în acelasi fel în care lucreaza în plante. Este o armonie minunata. Plantele fac scuturile din antioxidanti si, în acelasi timp, îi fac sa apara incredibil de frumosi cu culori minunate, apetisante. Atunci noi, fiinte vii, la rândul nostru, suntem atrase de plante, le mâncam si împrumutam scuturile lor de antioxidanti pentru propria noastra sanatate.

Fie ca credeti în Dumnezeu, în evolutie sau doar în coincidenta, trebuie sa admiteti ca acesta constituie un exemplu minunat, aproape spiritual, de întelepciune a naturii…”

Sper ca am contribuit cu acest extras la promovarea modului sanatos de alimentatie a cel putin o persoana.

Bafta tuturor si POFTA MARE!

Somnolenta de la 15.30

Am descoperit recent o coincidenta(ar putea fi ceva real) si vreau sa o impartasesc cu toti care-mi viziteaza blogul… Poate va veti regasi si voi undeva intre aceste randuri.

Inca din 2009 cand abia incepusem sa lucrez la birou in prima mea companie aveam un moment pe la ora 15.00 sau mai tarziu in care pur si simplu nu puteam rezista somnului. Se-ntampla chiar sa plec capul pe o clipa sau doua.

Poate cineva ar spune ca era un mediu plictisitor sau poate ca nu aveam de lucru destul insa va zic sincer ca nu era cazul sa ma plictisesc de neavand ce face. Pe atunci dadusem toate astea pe vina starii mele generale de oboseala caci ma trezeam noaptea la unul din copilasii mei etc.

Acum nu prea demult fiind la serviciu si trecand mai multe perioade de adaptare, acomodare etc. am observat aceeasi stare care nu depinde nici de volumul sarcinilor cotidiene, zgomot etc. Am incercat sa combat asta cu ceva  de gen activitate fizica(ma duc la banca etc.) doar asa reusesc sa nu simt efectele ei.

De fiecare data cand luptam cu somnolenta “de la ora trei” – asa am numit-o, imi puneam intrebarea DE CE? De ce vine anume in jurul orei 15.30 , si se repeta cu o regularitate uimitoare…?

Ultima descoperire si gandul care mi-a venit in acest context m-a lasat fara cuvinte si a facut sa ma gandesc mult mai profund decat poate credeam ca ar trebui… In realitate ora 15.30 in Montréal este 22.30 acasa – la Chisinau; timpul in care de obicei ma culcam si dormeam dupa o zi de lucru. Imediat dupa ce mi-a venit acest gand am zis ca nu este cazul caci s-au scurs deja aproape 4 ani de cand nu mai sunt in RM si nu traiesc dupa ritmul biologic a Chisinaului insa mereu ma intorc la acest gand si incep tot mai mult sa cred ca de fapt organismul nu se adapteaza atat de rapid la schimbarea fusului orar – asa cum o credem toti (o saptamana – doua dupa coborarea din avion…).

Eu cred si ma conving tot mai mult ca ritmul biologic care s-a format de-a lungul anilor (in special copilarie si adolescenta) nu se uita(schimba) atat de usor si undeva se simte in special daca-ti asculti mai atent corpul.

Va astept cu alte comentarii si viziuni asupra “ceasului” biologic. Sper ca nu sunt singurul care a observat asemenea lucruri.

ROSTUL

(modificat conform sugestiilor cititorilor)

Când te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Când te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întâmpla si atunci Citeste restul acestei intrari »

Arta efemera…

Era o zi de iarna in care mergeam la ore de curs…

In timpul ce ma apropiam tot mai mult de blocurile de studii observasem aceasta creatie pe o masa din parcul adiacent Universitatii. Era atat de neobisnuit sa vad asemenea figuri din zapada ca mi-am schimbat brusc directia si intr-un suflet am ajuns la el.

Nu avea nimic in comun cu oameni din zapada pe care i-am vazut pana acum. Nu existau traditionalele trei bule puse una peste alta; si nici nu avea macar nasul din morcov – atat de lung si rosu…

Si totusi era un om Citeste restul acestei intrari »

A inceput vanatoarea de “incomozi”

Dupa validarea rezultatelor alegerilor de catre Curtea Constitutionala organele de constrangere au inceput sa vaneze toate institutiile si ONG-urile, care au furnizat informatii cat de posibil complete si impartiale.

Desigur ca in ultima instanta cea mai sigura cale de a inceta activitatea sau a influenta drastic conducerea oricarei institutii sau a organizatii – este Maria Sa Controlul financiar-fiscal.

Interesant este ca aceasta cale este folosita cu mare succes inca de pe timpul cand B. Birstein incepea sa implementeze scheme de acaparare ilicita a diferitor societati pe actiuni sau S.R.L.-uri, sefii carora nu erau de acord sa predea business-ul de buna voie.

Sa mai spunem inca despre accea ca aceasta schema a fost importata din (…cum credeti?) Rusia, unde a fost si este utilizata cu mare succes in reimpartirea zonelor de influenta.

Ca sa revin la tema: la noi in RM aplicarea controalelor financiare ca instrumente de presiune pentru mass-media a inceput cu ziarul “Accente”, despre care cred ca stiti cu totii.

Cat de reci la sange ar trebui sa fie toti executorii-calaii acestui regim, cei care executa ordinele superiorilor cu o mare sarguinta si chiar depasind uneori zamislirile celor ce-i conduc.