Somnolenta de la 15.30

Am descoperit recent o coincidenta(ar putea fi ceva real) si vreau sa o impartasesc cu toti care-mi viziteaza blogul… Poate va veti regasi si voi undeva intre aceste randuri.

Inca din 2009 cand abia incepusem sa lucrez la birou in prima mea companie aveam un moment pe la ora 15.00 sau mai tarziu in care pur si simplu nu puteam rezista somnului. Se-ntampla chiar sa plec capul pe o clipa sau doua.

Poate cineva ar spune ca era un mediu plictisitor sau poate ca nu aveam de lucru destul insa va zic sincer ca nu era cazul sa ma plictisesc de neavand ce face. Pe atunci dadusem toate astea pe vina starii mele generale de oboseala caci ma trezeam noaptea la unul din copilasii mei etc.

Acum nu prea demult fiind la serviciu si trecand mai multe perioade de adaptare, acomodare etc. am observat aceeasi stare care nu depinde nici de volumul sarcinilor cotidiene, zgomot etc. Am incercat sa combat asta cu ceva  de gen activitate fizica(ma duc la banca etc.) doar asa reusesc sa nu simt efectele ei.

De fiecare data cand luptam cu somnolenta “de la ora trei” – asa am numit-o, imi puneam intrebarea DE CE? De ce vine anume in jurul orei 15.30 , si se repeta cu o regularitate uimitoare…?

Ultima descoperire si gandul care mi-a venit in acest context m-a lasat fara cuvinte si a facut sa ma gandesc mult mai profund decat poate credeam ca ar trebui… In realitate ora 15.30 in Montréal este 22.30 acasa – la Chisinau; timpul in care de obicei ma culcam si dormeam dupa o zi de lucru. Imediat dupa ce mi-a venit acest gand am zis ca nu este cazul caci s-au scurs deja aproape 4 ani de cand nu mai sunt in RM si nu traiesc dupa ritmul biologic a Chisinaului insa mereu ma intorc la acest gand si incep tot mai mult sa cred ca de fapt organismul nu se adapteaza atat de rapid la schimbarea fusului orar – asa cum o credem toti (o saptamana – doua dupa coborarea din avion…).

Eu cred si ma conving tot mai mult ca ritmul biologic care s-a format de-a lungul anilor (in special copilarie si adolescenta) nu se uita(schimba) atat de usor si undeva se simte in special daca-ti asculti mai atent corpul.

Va astept cu alte comentarii si viziuni asupra “ceasului” biologic. Sper ca nu sunt singurul care a observat asemenea lucruri.

Reimigrantii la Chisinau – Partea II (in loc de raspuns)

Dupa aparitia postului cu peripetiile emigrantilor reveniti tmporar la Chisinau am avut diverse discutii cu prietenii si cunoscutii mei in care mi-a fost reprosat un fel de paradox sentimental in privinta RM; au fost puse intrebari Citeste restul acestei intrari »

Fenomenul “DÉJÀ VU” sau …cum se repeta istoria.

Servus oameni,

Rasfoind prin Internet-ul basarabean am citit foarte multe comentarii, scrise de persoane de diferita varsta si pozitie sociala, de persoane foarte active din punct de vedere politic, care nu ezita sa se intereseze si sa participe la formarea viitorului lor si a tarii. Sunt cei, care intreaba toata lumea din jur: “cum ai votat?”;

Si iata am descoperit un fenomen comun si care deja a existat in trecut : Pe cine nu-l intrebi – toata lumea spune ca a votat oricare alt partid decat comunistii. In acelasi timp toata lumea se mira : “oare cum au castigat ei 50% din voturi”;

Cel mai remarcabil este faptul ca pe vremea cand s-a ales Presedintele RM si lumea trebuia sa voteze fie cu Snegur fie cu Lucinschi – toti ziceau ca au votat cu Snegur; si iata, ca din minune – a castigat celalalt, care a legiferat existenta PCRM prin sustinerea sa si prin rolul sau.
Auzisem chiar expresii cum ca Snegur ar fi deja servit sampanie cu apropiatii sai de breasla in cinstea victoriei la alegeri – si HOP,  sare Lucinschi cu victoria sa.

Asa o senzatie de “deja vu” se creaza la mine acum.
Imi pun si eu o intrebare simpla – fie ca toti sunt fatarnici fara margini si au votat nu asa cum spun, fie ca au fost si atunci si acum fraudate alegerile atat de puternic incat toata lumea ramane stupefiata;

A doua varianta imi pare mai putin periculoasa caci poate fi scoasa la suprafata.

Si daca este cea dintai – atunci sa nu ne miram si sa nu plangem de soarta noastra, pe care tot noi ne-o zidim;

Bafta…